Rezumatul legendei "Tristan si Isolda" în care este vorba despre un tânăr pe nume Tristan care trece prin clipe grele în viață. El a fost furat de pirați, dar când o furtună s-a iscat pe mare, aceștia i-au dat drumul crezând că Tristan este favoritul zeilor. Când unchiul lui vrea să se căsătorească cu Isolda, Tristan pleacă în Irlanda unde locuia aceasta. Tatăl ei și întreg ținutul era călcat mereu de un dragon, i-ar acesta promisese mâna Isoldei celui care îl va omorâ. Tristan prinde momentul și pleacă în căutarea dragonului.
Tristan si Isolda
-rezumat-
In aceasta legenda este vorba despre regele Marc care stapanea Cornwalul, despre familia lui, despre prietenii sai dar si despre dusmani. Castelul Tintagil in care veghea Marc asupra Cornwalului se afla in Marea Britanie. Marc avea o sora care se numea Blanchefleur de care era indragostit un bun prieten al sau pe nume Rivalen. Marc a trebuit sa participe la o lupta şi era gata sa moara daca nu ar fi fost salvat de catre Rivalen. Dupa aceasta lupta Blanchefleur şi Rivalen au hotarat sa se casatoreasca. Imediat după nunta, Rivalen a trebuit sa plece din Cornwal pentru a salva Loonoisul care era atacat de Morgan, un prieten al saxonilor. El a ascuns-o pe sotia sa într-un castel foarte înalt sub supravegherea lui Rohalt, un prieten foarte bun.
Blanchefleur a nascut un baietel, dar afland ca Rivelen a murit in lupta, aceasta s-a sinucis din cauza iubirii foarte mari pe care i-a purtat-o. Baietelul nascandu-se in tristete a fost numit Tristan (fiu al tristetii). Dupa moartea regelui, Rohalt a devenit rege al Loonoisului. Tristan pentru a nu fi omorat de dusmani, cavalerii au spus ca este fiul lui Rohalt, nu a lui Rivalen. Când a împlinit 7 ani baiatul a fost dat in grija lui Governal, care era fostul scutier al lui Rivalen, pentru a invata să lupte, sa domesticeasca animalele si sa cante la harpa. Pe masura ce crestea, Tristan devenea un tanar chipes, fiind dorit de toate fetele care il vedeau. Din cauza frumusetii şi a talentelor sale de cantaret Tristan a fost furat de pirati şi dus pe corabia lor fiind legat cu cele mai groase sfori. De cand a fost adus el pe corabie s-a pornit o furtuna crancena iar piratii au crezut că el este favoritul zeilor şi de aceea l-au dezlegat. Tristan a sarit de pe corabie si a inotat pana la cel mai apropiat tarm (care s-a nimerit să fie exact cel pe care tatal sau acostase cu mult timp în urma). Ajuns la tarm acesta a impresiont niste vanatori care l-au dus imediat la rege. Cat timp a stat în Tintagil el a fost ales bard si cavaler, iar cand Rohalt a venit la castel i-a spus ca regele Marc era chiar unchiul sau.
Regele Marc se simtea vinovat de moartea lui Rivalen, pe care el il trimisese sa se lupte si ar fi vrut sa-i tina loc de tata lui Tristan, dar acesta a ales sa plece sa-si razbune parintii la Lonois si sa-l invinga pe regele Morgan. Cand a ajuns în Cornwal, Tristan l-a gasit pe unchiul sau in sala cea mare impreuna cu toti baronii sai. Uriasul Morholt care era cumnatul regelui Irlandei venise aici sa le ceara tribut.
Morholt a decis totusi ca in locul tributului sa se bata cu cel mai viteaz dintre cavaleri si cel care s-a încumetat sa o faca a fost Tristan. El s-a luptat cu Morholt si a reusit sa-l invinga, dar s-a ales cu o rana de sageata, atunci a poruncit să fie lasat pe o targa intr-o coliba de la tarmul marii. Governal l-a pus intr-o barca si l-a lasat sa pluteasca pe mare impreuna cu harpa lui. In timp ce plutea, el canta la harpa, dar din cauza ranii el a adormit. Cand s-a trezit o mana fina il mangaia, iar el a crezut ca e mana mamei lui, atunci a deschis ochii si a vazut un chip frumos de fata. Aceasta era Isolda - fiica regelui Irlandei - dusmanul familiei lui. Dupa ce s-a vindecat Tristan a plecat inapoi, iar cand a ajuns în Tintagil i-a povestit lui Marc ce se intamplase acolo. Regele Marc imbatranea şi el nu avea nici o sotie, iar baronii l-au sfatuit sa se insoare ca sa aibe si el mostenitori la tron. Intamplarea face ca atunci cand el statea ingandurat, sa intre in camera lui doua randule care aveau în cioc doua fire din parul balai al printesei Isolda. Marc prinvindu-le, a decis ca sotia lui sa fie cea cu parul din care au fost smulse acele fire. Atunci Tristan s-a oferit sa mearga in Irlanda si sa-i aduca mireasa.
Odata ajuns in Irlanda a aflat ca regele avea probleme cu un balaur care cerea ofranda in fiecare zi cate o fata. De disperare acesta promisese ca cine va ucide balaurul o va putea lua de sotie pe fiica lui Isolda. Auzind toate acestea Tristan a mers pe corabie la balaur, pe care l-a ucis (luandu-i limba ca dovada).
Auzind zgomotele luptei Aguyeran a venit si l-a gasit pe Tristan pe jos si a crezut ca este mort, atunci a luat sabia si a taiat capul balaurului si l-a tras pe Tristan intr-un tufis ca sa nu fie gasit de nimeni si l-a invelit cu frunze. Apoi s-a indreptat catre castel si s-a laudat regelui ca el a omorat balaurul. Isolda cand a auzit intamplarea a banuit imediat care era adevarul, deoarece stia ca Aguyeran era un mare fricos si a cerut sa fie dusa la locul unde fusese omorata dihania.
Acolo insotita de slujitoare si de cainele ei l-a descoperit pe Tristan ascuns in tufis. Atunci l-a luat repede si l-a dus la castel fara sa stie nimeni si l-a ingrijit pana s-a facut bine. Au descoperit la el limba balaurului si spada cu care acesta fusese omorat, care mai avea inca sangele dihaniei pe ea. Vrand s-o spele a vazut ca era stirbita si si-a adus aminte ca si în capul lui Morholt fusese gasita o bucatica de aschie de otel care era pastrata intr-o cutie. Cand a pus aschia gasita in capul lui Morholt pe sabia lui Tristan, aceasta s-a potrivit perfect.
Dandu-si seama cine era omul pe care-l ingrijise a vrut sa-l omoare, dar Tristan i-a spus ca Morholt l-a provocat la lupta. Auzind toate acestea Isolda si-a cerut iertare de la Tristan pentru gandurile negre pe care le avuse-se. Intre timp Aguyeran mersese la regele Irlandei si ii ceruse mana Isoldei, iar cand aceasta i-a spus regelui care era adevaratul viteaz care ucisese balaurul, i-a cerut tatalui sau sa-l ierte pentru ce-i facuse lui Morholt. Aratand limba balaurului Tristan a castigat mana fetei si i-a spus acesteia pentru cine o cucerise. Cand au ajuns în Cornwal, regele s-a bucurat vazand cat de frumoasa si tanara era Isolda, gandindu-se ca ea va putea sa-i redea tineretea pierduta.
Isolda s-a casatorit cu Marc, unchiul lui Tristan, dar il iubea in taina pe acesta, deoarece pe corabie bausera amândoi din licoarea facută de mama ei, special pentru indragostiti ca sa-i uneasca pe vecie (cauza atractiei irezistibile). Tristan era un simplu baron, iar Isolda era regina, de cate ori se intalneau sufereau in taina, ea il privea pe el cu nostalgie, iar el cobora privirea indurerat pentru ca nu putuse fi a lui. Dusmanii lui Tristan si-au dat seama de idila care era intre ei si i-au spus regelui.
La aflarea acestei vesti, regele orbit de gelozie, a vrut sa-l goneasca pe Tristan din Cornwal, iar acesta a acceptat sa plece, dar inainte s-o faca a vrut sa-si ia ramas bun de la Isolda pe ascuns (Marc fiind un obstacol implinirea sentimentului dintre Tristan si Isolda). Astfel au pus la cale o întalnire secreta de care insa a aflat şi Marc. Seara cand Isolda s-a intalnit cu Tristan in gradina castelului si-a dat seama ca regele ii pandea, de aceea l-a sfatuit pe Tristan sa plece cat mai departe, pentru ca ea nu-l iubeste. Auzind toata discuţia regele s-a rusinat de banuielile avute şi l-a iertat pe Tristan cu conditia ca ei sa nu-si mai vorbeasca niciodata decat în prezenta lui. De suparare ca nu fusese ascultat de catre cei doi, a decis sa-l omoare pe Tristan iar pe Isolda s-o dea pe mana leprosilor.
In drum spre locul de executie Tristan a reusit sa scape si a salvat-o si pe Isolda de leprosi si au fugit intr-o padure deasa, unde au trait ascunsi aproape doi ani de zile, pana cand i-a descoperit regele Marc. Ei dormeau in clipa în care regele a intrat în coliba lor din padure si între ei era pusa sabia lui Tristan, semn al deplinei curatenii. Vazand aceasta regele s-a bucurat asa ca a pus sabia lui intre cei doi si si-a pus inelul sau pe degetul Isoldei, semn ca ea era inca sotia lui. Cand s-au trezit cei doi si au vazut schimbarile produse si-au dat seama ca regele i-a gasit si i-a iertat, asa ca Isolda s-a intors la palat, iar Tristan a plecat în lume.
La despartire Tristan i l-a dat Isoldei pe cainele sau credincios ca s-o pazeasca, iar ea i-a dat lui inelul care il avea pe deget atunci cand s-au cunoscut.
Tristan isi petrecea timpul mergand la lupte, iar Isolda statea la palat si ofta de dragul lui. Intr-una din lupte el a fost ranit de o sageata otravita si dandu-si seama ca va muri a cerut s-o vada pentru ultima data pe Isolda. Cand ea ajuns la castelul în care era Tristan, si-a dat seama ca nu va mai putea trai de aici incolo fara el si i-a spus s-o astepte ca va veni si ea in curand. Apoi a luat otrava si a murit langa el. Ei au fost inmormantati in Tintagil, iar pe mormantul lui Tristan a crescut un trandafir rosu care se intindea pana la mormantul Isoldei. Regele Marc s-a infuriat cand a vazut trandafirul si i-a pus pe slujitori sa-l taie, dar trandafirul crestea la loc a doua zi, asa incat au fost nevoiti să il lase asa. Aceasta floare dovedea ca iubirea lor a ramas vesnica (triumful iubirii asupra mortii).
