Rezumat scurt la povestea "Prințul fericit" scrisă de Oscar Wilde, în care este vorba despre o rândunică care se așează la picioarele unei statui care îl întruchipa pe un prinț. Ea vede că prințul este trist și îl întreabă de ce plânge, iar acesta îi spune că plânge din cauză că oamenii din oraș sunt săraci. El îi cere rândunicii să ia rubinul de la sabia lui și să-l ducă unei mame sărace a cărui băiețel este bolnav.
Rezumat scurt Prințul fericit de Oscar Wilde
Povestea începe cu descrierea Prințului care se afla pe un stâlp înalt din oraș. Era frumos și avea două safire în loc de ochi și era acoperit cu aur. Ținea o sabie în mână și pe mâner era un rubin.
Era greu să mergi pe lângă statuie fără să te uiți la ea. Statuia a provocat admirație din cauza fericirii și frumuseții pe care o radia. Părea ca o dorință care s-a împlinit.
Între timp, rândunelele au început să zboare, dar o rândunică a căzut și a rămas în spate, iar apoi s-a îndrăgostit de o trestie. A fost o dragoste adevărată care a început în primăvară și a durat toată vara. Chiar dacă rândunica era avertizată că trestia este săracă, ea nu a vrut s-o abandoneze.
Când și-a dat seama că trestia nu era ca ea, rândunica a plecat departe pentru a vedea magnificele piramide. După o zi întreagă de zbor, a început să fie întuneric și rândunica a găsit un loc unde să doarmă. Apoi a văzut statuia prințului și s-a așezat la picioarele ei.
În acel moment, o picătură de apă a căzut peste ea. Nu ar fi ceva ciudat dacă vremea ar fi fost rea, dar nu a fost, așa că micuța rândunică nu știa de unde vine apa. Și-a dat seama că statuia nu-l poate proteja și a decis să zboare mai departe, dar apoi a văzut ochii în lacrimi ai Prințului.
Micuța rândunică nu-și putea da seama de ce Prințul Fericit era trist și el i-a explicat că nu plânsese niciodată atunci când era în viață. Prințul începe să vorbească despre cum a văzut pe o alee o croitoreasă săracă care făcea o rochie în timp ce fiul ei bolnav stătea întins în pat. Pentru că erau săraci, singurul ajutor pe care i-l putea oferi mama lui a fost puțină apă din râu.
Prințul i-a cerut rândunicii să ia un rubin de pe sabie și să-l dea sărmanei femei. Rândunica a spus da și a mai rămas o noapte cu Prințul. Când s-a întors, ea a mărturisit că s-a simțit bine și prințul i-a spus că s-a simțit așa pentru că a făcut o faptă bună.
În noaptea următoare rândunica a vrut să plece în Egipt, dar prințul i-a cerut să mai rămână o noapte. Rândunica i-a spus că ar trebui să plece, dar apoi prințul i-a spus o poveste despre un băiat flămând pe pod. Întrucât nu avea rubinul său, i-a spus rândunicii să ia un safir și să-l dea băiatului, iar celălalt unei fete sărace.
Prințul era complet orb și rândunica nu-l mai putea părăsi acum și, deși era din ce în ce mai frig, a rămas cu prințul și i-a spus povești despre Egipt. Prințul i-a cerut să zboare peste oraș și să-i spună ce va vedea. După ce s-a întors, i-a spus că a văzut multă sărăcie. Prințul i-a spus să ia o frunză de aur din corp și să o ducă la săraci.
Prințul arăta lipsit de viață și gri și rândunica a murit din cauza frigului. Deoarece statuia și-a pierdut frumusețea, au dat-o jos și au topit-o. Pentru că inima lui de plumb nu se topea, a fost aruncată într-un morman de gunoaie, unde zăcea moartă și rândunica. Dumnezeu le-a spus îngerilor să-i aducă din oraș două lucruri preferate, iar un înger i-a adus inima și pasărea moartă. Dumnezeu i-a spus că s-a descurcat bine și că păsările vor cânta în timp ce prințul o va sărbători.
