Rezumat si referat "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu

Referat si rezumatul cartii "Fratii Jderi" scrisa de scriitorul roman Mihail Sadoveanu. Referatul si rezumatul acestei carti se adreseaza elevilor de liceu.

In aceasta pagina gasiti si rezumatul si referatul cartii "Fratii Jderi". Textul rezumatului si al referatului le gasiti in josul paginii.
FRAŢII JDERI
REZUMAT

Trilogia „Fraţii Jderi” este alcătuită din romanele „Ucenicia lui Ionuţ” (1935), „Izvorul-alb” (1936) şi „Oamenii Măriei sale” (1942). Aceasta evocă epoca domniei lui Ştefan cel Mare între anii 1469 şi 1475, fiind considerată o epopee, un amplu poem epic care povesteşte fapte eroice, împletind datele istorice cu produsele ficţiunii şi ale legendei. 
„Ucenicia lui Ionuţ” (1935)
Primul volum se deschide cu descrierea hramului de la Manastirea Neamt, unde multimea asteapta infrigurata sosirea lui Stefan. Atmosfera este de multumire si echilibru. Tara are drumuri asezate, dregatorii, proprietatile sunt asigurate prin danii siurice. In centrul cartii sta familia comisului Manole Par-Negru, ai carei fii au indeletniciri dintre cele mai diferite.
În acest moment intră în scenă Ionuţ Jder care vesteste ca alaiul domnesc se apropie şi Nechifor Căliman. Din povestea bătrânului staroste, plină de umor, aflăm despre războiul lui Ştefan „cu această ţară fără rânduială", unde poruncesc „mulţi stăpâni". Tot acum se conturează vechiul conflict domnitor-boieri.
Facem apoi cunoştinţă cu familia lui Manole - Păr Negru al cărui feciori sunt cu toţii închinaţi slujbei domneşti: Simion-comis şi el;
Nicoară - călugăr care sub anteriul monahal poartă arme;
Cristea al doilea comis aflat sub influenţa frumoasei sale sotii Candachia,
Damian-neguţător la Liov dar „ochiul deschis al domnitorului" peste hotare,
Ionuţ – mezinul care este chemat tot in acea zi în slujba domnească.
Intrand in slujba coconului domnesc, Jder cel mititel si Alexandrel-Voda incep sa se cunoasca, povestindu-si diverse lucruri. Micul voievod ii marturiseste lui Ionut l-a luat sub aripa sa ca pe un prieten si doreste sa-i marturiseasca " o taina de dragoste" dar nu inainte de a selega o" fratie de cruce" intre ei.Intriga se învârteşte, mai ales în jurul tentativei nereuşite a lui Gogolea Pogonat de a-l răpi pe Catalan, armăsarul domnesc care are însuşiri magice deoarece in el este concentrată putere a voievodului.

Arhimandritul Amfilohie şi părintele Timotei sunt dascăli vestiţi de la care Ionuţ are multe de învăţat.
Candoarea tânărului erou - Ionut Par-Negru-este reliefată mereu de către Nechifor Căliman, care îl numeşte „mânz". Tânărul cunoaşte şi prima criză erotică. Dragostea pentru jupîniţa Nasta, de la Ionăşeni, îl determină să trădeze frăţia de cruce cu Alexăndrel-Vodă – fiul domnitorului. Are prilejul să-şi treacă examenul de oştean adevărat, prin lupta vitejească cu duşmanii lui Vodă, salvând viaţa fiului domnesc. Ionuţ dovedeşte că este format ca oştean în timpul luptei contra tătarilor când îl ajută pe Simion să captureze pe fiul lui Mamac Han. Apoi, cum se întâmpla frecvent în acele vremi, are loc o ieşire în pradă a tătarilor în urma căreia cade în robie jupâniţa Nasta - prima dragoste a lui Ionuţ. Evadarea necugetată din cadrul familial este până la urmă pentru Ionuţ o călătorie cognitivă (cunoscuta) - temă epopeică (se refera la fapte de eroism) şi ea în roman. Aflând că jupâniţa Nasta a fost vândută unui serai, Ionuţ se duce de unul singur s-o smulga din mâinile turcilor chiar in cetatea lor bine apărată. Dar jupâniţa, pentru care a fost întreprinsă întreaga acţiune eroică nu se mai află printre cei vii, deoarece preferase să se arunce din vapor în apă, decât să cadă în mâna turcilor.

„Izvorul-alb”(1936)
Volumul următor – „Izvorul–Alb” este romanul cunoaşterii magice. În această carte se înmulţesc credinţele mitice care sunt întărite şi prin dimensiunea monumentală şi fantastică conferită, unor supuşi ai domnitorului cum ar fi fraţii Căliman, feciorii starosteluiNechifor Căliman; Onofrei (Sfarmă - Piatră) şi Samoilă (Strâmbă - Lemne).
Cetatea Neamţ este locul de recluziune (închisoare) al lui Ionuţ Jder, un topos (o idee, temă, loc comun) unde recunoaştem tema exilului existenţial al individului, condiţie necesară reintegrării sociale a inocentului Jder.
Are loc casatoria lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop, urmasa a vechilor Comneni. Jitnicerul Neculăieş Albu o răpeşte pe Maruşca, fiica lui Iaţco Hudici şi dragostea târzie a lui Simion cu care comisoaia Ilisafta Jderoaia la inceput nu este de acord, dar acceptand-o peparcurs.
Expediţia recuperatoare la Volcineţ, în Polonia, întreprinsă de Fraţii Jderi - o familie de moldoveni autentici, inimosi, semeti, curajosi, ambitiosi si suspiciosi, a-i caru-i barbati lupta tot timpul cot la cot, biruind intotdeauna - este un episod eroic şi cavaleresc şi în acelaşi timp de pedepsire a unor duşmani ai domnitorului.
Nucleul narativ al volumului, unde Ştefan cel Mare apare în prim-plan, este scena vânătorii de la Izvorul Alb. Vânătoarea domnească devine un ritual de iniţiere (introducere).
Pelerinajul domnesc ilustrează motivul căutării - al soluţiilor de împlinire a unui destin individual - al domnitorului şi altul colectiv - al Moldovei. Domnul este exploratorul şi pentru a lămuri sensurile prezentului şi viitorului este necesară contopirea cu trecutul care se realizează prin confundarea în elementul naturii. Călăuză în această călătorie este legendarul,,bour alb". Iniţierea în cel mai înalt grad în tainele naturii o întâlnim la mag care este schivnicul de la Izvorul Alb (peşteră este loc al meditaţiei), dar adevăraţi magi sunt şi cuviosul Nicodim, arhimandritul Amfilohie Şendrea, dar şi Ştefan cel Mare, care preia semnificaţia unor aspecte ale cosmosului şi le aplică în planul guvernământului.


„Oamenii Măriei sale” (1942)
„Oamenii Măriei sale”, cel de-al treilea volum al trilogiei Fraţii Jderi, este un roman al cunoaşterii raţionale. Dacă primele două volume alcătuiesc o cronică de familie, având în vedere provizoriul, viaţa de toate zilele, fiind în acelaşi timp şi o cronică socială, care analizează procesul alcătuirii unei noi societăţi, în Moldova, bazată pe rânduială şi dreptate, ultimul volum este mai încărcat de istorie, este o frescă a întregii Moldove, care se întăreşte pentru războiul cu turcii.
Romanul urmăreşte evenimentele petrecute între 1474 şi 15 ianuarie 1475, când a avut loc lupta de la Podul Înalt. Este povestită în acest volum căsătoria lui Simion Jder, ridicat mai întâi la rangul de postelnic, cu Maruşca, pe care tânărul o aduce din casa părinţilor ei, la Timiş sunt prezentaţi apoi în roman căpitanii luaţi prizonieri de Ştefan în lupta cu Radu cel Frumos, de la curtea căruia Ştefan răpise pe Domniţa Voichiţa cu fiica sa, domniţa Maria.
Este urmărită viaţa şi grijile comisoaiei Ilisafta privind căsătoria mezinului Ionuţ, dar ştirile cele mai alarmante sosesc de la Brăila şi din Balcani. Armasarul Vizir da semne de "boala", dar comisoaia Ilisafta stie ca aceasta boalaa armasarului domnesc, Vizir prevesteste ca si "Catalan cel batran" razboiul.
Postelnicul Stefan trebuia sa le "mute" pe Doamnele de la palat. AlvanitulAtanasie a fost trimis de Sandrel-Voda sa saboteze drumul doamnelor Radului Voda, vrand sa le duca la manastirea din Pangarati iar pe cei care le insotesc sa-i raneasca fara sa le ia viata. Dupa ce i-a marturisit parintelui Nicodim de cine a fost trimis la aceasta fapta, Atanasie s-a sinucis in fata Postelnicului, a lui Ionut si aparintelui.
Arhimandritul Amfilofie Sendrea il indeamna pe Ionut sa plece de la vederea lui Sandrel-Voda iar tot atunci afla cine a fost mama lui si cine este Amfilofie Sendrea cu adevarat si de ce acesta tine atat de mult la Ionut.
Mos Ilia ii aduce la cunostinta lui Ionut ura care s-a aprins in Sandrel-Voda pentru el. Ramanand fara bani, Grigorie Gogolea Ratoi si Toma lui Bogat au intrat in slujba lui Sandrel, insa mos Ilia a vrut sa moara ca un crestin spunand ca a ajuns la cumintenie, refuzand sa-si urmeze tovarasii de aceasta data. Ii mai spune lui Ionut ca tot Sandrel i-a trimis atunci, pe el si pe tovarasii lui, la prima intalnire cu Fratii Jderi/o parte din ei, sa-l rapeasca sau sa-l "doboare" pe Catalan, insa au dat chix si acum Sandrel doreste sa se razbune pe acel "prieten ca l-a vandut" furandu-i dragostea.
Amfilofie Sendrea il trimite apoi pe Ionut in imparatia lui Mehmet Sultan "sa umble, sa auda, sa ajunga la Aton si sa cerceteze si acolo,si cele aflate si vazutesa le aduca el singur luminatiei sale."
Deoarece "ca barbat din tagma razboinicilor" "instiintarile lui sunt mai de folos mariei sale". Ionut afla ca Sandrel-Voda vine in cateva zile la porunca parintelui sau. Jder stiind ca Sandrel v-a trebui sa se odihneasca in aceeasi chilie unde se sfatuia el si arhimandritul, pune la cale o pozna de care si-a adus aminte ca a infaptuit-o si parintele sau, Manole Par-Negru, impreuna cu un boier, prin care sa-l faca pe coconul domnesc sa-si regrete faptele si sa-l sperie.
Jderul si Botezatul si-au facut intrarea pe taramul lui Mehmet Sultan, ajungand in fata lui Soliman –Beg pentru. a fi judecati. Cei doi isi cautau han pana ce au fost dusi inaintea lui Hrana-Beg, unde Ionut Jder s-a luptat cu cel mai puternic om al lui Hrana-Beg pe nume Uzun, biruindu-l., insa nu a savarsit un lucru bun deoarece s-a facut remarcat si a atras atentia ismailitenilor asupra sa. Hrana-Beg l-a numit pe Ionut „Pehlivan”, deoarece nu puteau rosti numele lui, dar mai tarziu spunandu-i-se Onu Par-Negru. Ii intreaba de unde vin, tatarul spunandu-i ca vin din Ac-Iflac - adica Tara Moldovei- si ca se indreapta spre o manastire din Aton. Dupa ce au indeplinit porunca lui Stefan–Voda si dupa ce s-au intors in tara lor, s-a iscat razboiul dintre Tara Moldovei si turci. Pe campul de lupta de la Podul Inalt, pier vitejeste, de toata lauda si toata fala, unele dintre importantele personaje ale acestei trilogii, "Oamenii mariei sale": Manole Par-Negru împreună cu Simion, starostele Nechifor Caliman impreuna cu unul din fii acestuia, Samoila.
Vestea pieirii acestora, adusa de arhimandruitul Amfilofie, ajunge si la Timis, unde comisoaia Ilisafta Jderoaia impreuna cu sotia lui Simion, Marusca, au pornit cu sania in aceeasi zi la Vaslui.
Trilogia se incheie prin trecerea in condica a parintelui Nicodim, a faptelor din acel an, 1475, si prin intoarcerea lui Ionut Jder de la Sfantul Munte si de la Braila.
(In acest roman Comisoaia Ilisafta se aseamana cu o Vitorie Lipan in care binelesi raul sau pericolul i se arata in vise, descifrandu-l dupa semnele care i se arata.)

Comments