Citeste online cartea "Aminteste-ti" scrisa de scriitoarea engleza Barbara Taylor Bradford. Citeste cartea electronica: "Aminteste-ti" disponibila in biblioteca noastra online.
Despre cartea "Aminteste-ti"
Despre "Barbara Taylor Bradford"
fragment
Aruncându-şi geanta maro pe umăr, o duse pe cealaltă, înapoi în debara. Apoi părăsi apartamentul uitându-se la ceas. Era exact 10:20.
În ciuda grabei şi a dorinţei de a fi afară, în piaţă, se îndreptă totuşi către apartamentul ATN (reţeaua americană de TV) la câteva uşi mai încolo, în caz că Arch Leverson se reîntorsese să cheme New York-ul. Diferenţa de fus orar dintre China şi Statele Unite era exact de 13 ore: departe acasă, era 9:20, vineri dimineaţa. De pe acum Arch, trebuie că se afla în legătură cu Larry Anderson, şeful departamentului de ştiri de la ATN.
Apartamentul le servea ca un fel de birou de transmisie a ştirilor. Când ajunse acolo, auzi vocea câmeramanului, pătrunzând, slab, din partea cealaltă a uşii. Bătu uşor.
Un moment mai târziu, uşa se deschise larg şi Jimmy zâmbi larg când văzu că e ea.
— Salut, dragă! exclamă el, apoi se îndreptă către pupitru, adăugând peste umăr: Doar un pic, aşteaptă un pic, termin conversaţia cu Statele Unite. închizând uşa în spatele ei, Nicky îşi puse geantă pe un scaun şi aşteptă cu mâna pe spătar.
La 52 de ani Jimmy era în floarea vârstei. Era de înălţime medie, subţire, cu un păr închis cu fire albe, cu obrajii trandafirii pe o faţă veselă şi un licăr în ochii de un albastru palid. Un cameraman de înaltă clasă, care câştigase nenumărate premii, îşi îndrăgea munca şi îi plăcea să facă parte din echipa iui Nicky. Munca sa era viaţa sa, chiar dacă avea o soţie minunată, o căsătorie fericită şi doi copii. Şi precum Luke şi Arch îi erau total devotaţi lui Nicky Wells, pentru Jimmy, a lucra cu ea, era un vis şi şi-ar fi dat viaţa pentru aceasta.
Jimmy apucă receptorul şi reluă conversaţia, vorbind pe un ton jos, rapid, până când termină.
— Nicky tocmai a intrat, Jo, dragă, trebuie să plec, mă cheamă datoria.
După ce mai ascultă un moment, două, îi spuse un La revedere afectuos şi întrerupse legătura. Întorcându-se către Nicky, remarcă:
— Al naibii de bun este sistemul ăsta telefonic. Trebuie să-l lăsăm chinejilor. Cu siguranţă că au instalat un echipament de ultimul răcnet.
Glasul Joannei suna ca şi cum ar fi fost în camera alăturată şi nu pe strada 83.
— Este francez, întrerupse Micky, vreau să spun sistemul telefonic.
— Da, ştiam asta, Jo îţi trimite salutări.
Barbara Taylor Bradford - Aminteste-ti
