Rezumat scurt al poemului eroic "Dan, căpitan de plai" scris de poetul roman Vasile Alecsandri si publicat în anul 1875. Rezumat la poezia Dan, căpitan de plai care prezintă momente din istoria românilor, figura centrală fiind Dan, un erou legendar, însă neatestat istoric.
Rezumat "Dan, căpitan de plai"
de Vasile Alecsandri
Batranul Dan traieste in mijlocul naturii, intr-o pestera din munti,visand cu nostalgie la anii gloriosi ai tineretii,cind veghea la hotarele tarii. Intr-o zi ,el aude convorbirea unor doi stejari despre navalirea tatarilor,care treceau din tara-n tara si le distrugeau. Nevenindu-i sa creada celor auzite,el vede prezenta amenintatoare a vulturilor si a uliilor,pasarile de prada care vestesc apropierea mortii.
Atunci,luindu-si palosul,se hotari sa porneasca la lupta.
Pasii il poarta la casa lui Ursan, vechiul sau tovaras de arme, care isi crestea hergheliile in mijlocul campiei.Dupa ce isi ia ramas bun de la fiica sa, Fulga, care voia sa-l insoteasca in lupta, Ursan pleaca cu Dan,luindu-si grozavul sau buzdugan. Ei se grabesc spre locurile cotropite de dusmani,aruncindu-se in lupta,unul intr-o parte,celalat in alta parte,ambii facand minuni de vitejie. Ursan este ranit,dar Dan nu-si paraseste prietenul si il apara cu palosul sau naprasnic.Fulga apare ca o vijelie si isi rapeste parintele din gramada.In acelasi timp,apar si arcasii din Orhei,care-i pun pe dusmani pe fuga.
Ghirai,infrant, trece Nistrul si-l ia prizonier pe Dan,care fusese si el ranit. Dupa trei zile de disperare pentru rusinoasa-i infrangere,hanul tatarilor urzeste planuri e razbunare.Chemandu-l pe viteazul ostean in cortul sau ,el ii propune sa renunte la legea stramoseasca,salvandu-si viata si acoperindu-se cu daruri.Altfel,va muri de mina calaului. Batranul Dan refuza demn, preferind sa moara. Apoi il roaga pe han sa-l lase sa mai sarute o data pamantul tarii inainte de a muri.Impresionat, Ghirai isi da consimtamantul:ii dezleaga lanturile si ii da chiar calul sau pentru a se intoarce in tara. Dupa ce trece Nistrul, batranul ostean, respirand aerul Moldovei, mai priveste o data printre lacrimi pamantul tarii, apoi ingenuncheaza,se inchina si saruta cu smerenie glia strabuna. Revenit in cortul lui Ghirai ,romanul moare, trezind admiratia dusmanului.
