Citeste online cartea "Concert din muzica de Bach" scrisa de scriitoarea romana Hortensia Papadat-Bengescu. Citeste cartea electronica: "Concert din muzica de Bach" disponibila in biblioteca noastra online.
Daca doriti sa cumparati cartea in format clasic, o puteti face din libraria Elefant.ro. Pretul ei este 9,20 lei. Pretul este redus de la 10 lei.
Puteti cumpara cartea si din libraria Libris.ro. Pretul ei este 10 lei. Libris are transport gratuit pentru orice comanda.
Puteti cumpara cartea si din libraria Bookcity.ro. Pretul ei este 18 lei.
Titlu: Concert din muzica de Bach
Autor: Hortensia Papadat-Bengescu
Domeniu: Fictiune, Literatura romana, Literatura Romana Clasica
Editura: Cartex 2000
Anul aparitiei: 2009
Tip coperta: Brosata
Format: 130x200
Numar pagini: 192
Comanda cartea
Despre cartea "Concert din muzica de Bach"
Caracterul de modernitate al operei pe care a scris-o Hortensia Papadat-Bengescu il face, mai presus de orice, tocmai aceasta teorie a „trupului sufletesc“ si anume prin sugestiile fenomenologice pe care le contine, prin afirmarea hotarata a substantialitatii sufletului nostru. Ea pregateste astefel terenul pentru cea dintai analiza fenomonologica a sentimentului iubirii, pe care a cunoscut-o literatura romana, si pe care i-o datoreaza lui Camil Petrescu. Meritele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt la fel de mari si in studiul pe care il intreprinde asupra raporturilor dintre fizic si moral, cu o speciala accentuare a insemnitatii pe care o detine influenta particularitatilor corporale asupra sufletului. Scriitoarea se arata astfel in mod intens preocupata de problema realitatii vietii noastre launtrice; opera ei exprima aceeasi nevoie de autenticitate ce isi va afla ecou-sub alte forme, desigur-si in opera altor romancieri romani.
Despre Hortensia Papadat-Bengescu
Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876, comuna Ivești, județul Galați - d. 5 martie 1955, București) a fost o mare prozatoare, romancieră și nuvelistă din epoca interbelică.
fragment
Se auzi soneria la uşa din faţă. Ursuză ca de obicei, Sia se întoarse greoi pe scaun spre Lina Rim, care, cu ochelarii pe nas, cârpea pledul agăţat cine ştie cum.
— Tanti!… Sună! zise leneş Sia.
Lina, care băga în ac, nu răspunse îndată. Sia se uită la profesor. Doctorul Rim, nemişcat pe fotoliu! do la birou, nu spuse nimic, surâse numai gardianei, cu intenţia de a fi graţios şi, fireşte, mai slut când surâdea.
Rim aştepta cu nerăbdare să i se întoarcă pledul pe picioare. Nu era frig în miez de septembrie – poate chiar se făcuse un foc prematur în soba de porţelan nouă şi majestoasă – nu-l durea pentru moment nimic, dar lua precauţiuni. Era un biet bolnav care avea nevoie de cele mai mari îngrijiri, care avea o infirmieră înadins pentru el, care îşi întreţinea sănătatea şi egoismul din ideea că l-a durut cândva, că poate îl va mai durea, şi între aceste două planuri ale suferinţii, se menţinea într-un confort plăcut. Această beatitudine nu era contrariată de sonerie. Intervenirea unei vizite, ca distracţie suplimentară, nu-l supăra.
Sia, în schimb, se gândi că o să vie ea şi ziua când n-o să mai sune unii şi alţii la orice moment, că o să vie ea ziua când n-o să mai ceară la orice lucru voia cucoanei Lina. Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru:
— Tanti, sună!
În adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria.
— Deschide, fată, deschide! Ce laşi să aştepte! zise Lina tihnit.
La uşă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim şi căutase puţin până să descopere tăbliţa strălucitoare a Linei: „Dr. Lina Rim –Mamoş”. Mini atinsese cu precauţiuni portiţa grilajului vopsit proaspăt şi urcase scara necunoscută cu acea emoţie pe care o poate da o scară urcată pentru întâia oară. Se oprise în faţa uşei mari cu geamuri galbene, creţe ca o foaie de celuloid gofrat, şi care nu-i plăceau, apoi sunase cu acea sfiiciune pe care o ai în faţa unei uşi cu geamuri galbene, îndărătul căreia se găsesc oameni abia strămutaţi. Aştepta acum cu o uşoară spaimă ce vibra în ea ca şi soneria. Dar doctorul Rim nu cunoştea vibraţiile decât la vioară. Doctoriţa Lina, bondoaca lui soţie, era afonă şi Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puţine, dosnice, încăpăţânate. Negreşit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu şi locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde şi locuinţa şi locatarii îşi dezvoltă reciproc toate defectele posesiei.
Hortensia Papadat-Bengescu - Concert din muzica de Bach
