"Inima de cerneala" de Cornelia Funke - carte electronica

Citeste online cartea "Inima de cerneala" scrisa de scriitoarea germana Cornelia Funke. Citeste cartea electronica: "Inima de cerneala" disponibila in biblioteca noastra online.

Daca doriti sa cumparati cartea in format clasic, o puteti face din libraria online Elefant.ro. Pretul ei este 26 de lei.

Comanda cartea
Despre cartea "Inima de cerneala"
Inima de cerneala ridica problema responsabilitatii autorului fata de personajele sale, care pot aduce binele sau raul in lume. Trilogia este ecranizata in momentul de fata la Hollywood si se anunta a fi un succes la fel de rasunator ca Harry Potter.


Despre "Cornelia Funke"
Scriitoarea germana Cornelia Funke (n.1958) este autoarea de carti pentru copii cea mai titrata la ora actuala, concurata poate numai de J.K. Rowling. Ca si aceasta, a fost inclusa in lista celor o suta de personalitati cu cea mai mare influenta din lume. Printre cele 40 de romane publicate, traduse in 30 de limbi si devenite rapid bestselleruri, se numara Micul varcolac (1996), Calaretul dragonului (1997), Igraine Fara-frica (1998), Stapanul hotilor (2000, publicat si de Editura Trei in anul 2004).


fragment
Avea acea cută mică deasupra nasului, care îi apărea ori de câte ori ceva îl îngrijora cu adevărat şi privea prin Meggie ca şi cum ar fi fost cu gândurile în altă parte. Presimţirea spori în inima lui Meggie şi-şi întinse aripile negre.
Alungă-l, Mo! Zise ea, în timp ce el o împingea în odaia ei. Te rog, alungă-l! Nu pot să-l sufăr.
Mo se sprijini de uşa deschisă.
Mâine, când ai să te scoli, o să fie plecat. Pe cuvânt de onoare.
Pe cuvânt de onoare? Fără tras pe sfoară, fără strâmbe?
Meggie se uită fix în ochii lui. Vedea întotdeauna când Mo minţea – indiferent câtă osteneală şi-ar fi dat să ascundă ceva de ea.
Fără strâmbe, zise şi drept dovadă ridică mâinile. Apoi închise uşa după el, deşi ştia că lui Meggie nu-i plăcea asta. Meggie îşi lipi urechea de uşă şi ascultă. Auzea clincănit de vase. Aha, lui Barbă-Roşie i se dădea un ceai ca să se încălzească. Sper să facă o pneumonie, se gândi Meggie. Nu trebuia să moară imediat din asta, aşa ca mama profesoarei ei de engleză. Auzea cum ceainicul fluiera în bucătărie şi Mo se înapoia în atelier cu o tavă plină de vase care clincăneau.
După ce Mo trase uşa după el, Meggie mai aşteptă, din prudenţă, câteva secunde, cu toate că îi venea greu. Apoi se strecură din nou afară, pe coridor.
De uşa atelierului lui Mo atârna o placă îngustă de tinichea. Meggie ştia pe de rost cuvintele de pe ea. Cu ajutorul literelor demodate, cu articulaţii ascuţite, învăţase să citească pe când avea cinci ani:
Unele cărţi trebuie gustate, altele sunt înghiţite, doar câteva sunt mestecate şi de tot mistuite.
Pe atunci, când trebuia să se caţăre pe o ladă ca să descifreze plăcuţa, crezuse că mistuirea trebuia luată în sens propriu şi se întrebase, plină de dezgust, de ce Mo îşi atârnase de uşă tocmai cuvintele unui profanator de cărţi.
Între timp aflase ce însemnau acele cuvinte, dar azi, în noaptea asta, nu cuvintele scrise o interesau. Voia să înţeleagă cuvintele spuse, cuvintele şoptite, abia auzite, aproape neînţelese, pe care cei doi bărbaţi le schimbau în spatele uşii.
Nu-l subestima, îl auzi pe Deget-de-praf spunând. Glasul lui suna altfel decât glasul lui Mo. Nici un glas nu suna ca acela al tatălui ei. Mo putea să deseneze cu el imagini în văzduhul strălucitor.
Ar face totul ca să pună mâna pe ea!
Era din nou glasul lui Deget-de-praf – Şi totul înseamnă, crede-mă, tot.
N-am să i-o dau niciodată. Ăsta era Mo.
Dar o să pună mâna pe ea într-un fel sau altul! Iţi spun încă o dată: sunt pe urmele tale.
Comments