Citeste online cartea "Noaptea de Sanziene" de Mircea Eliade

Citeste online cartea "Noaptea de Sanziene" scrisa de scriitorul roman Mircea Eliade. Citeste cartea electronica: "Noaptea de Sanziene" disponibila in biblioteca noastra online.


Daca doriti sa cumparati cartea in format clasic, o puteti face din libraria Elefant.ro. Pretul ei este 28,50 lei. Pretul este redus de la 38 lei.

Puteti cumpara cartea si din libraria Libris.ro. Pretul ei este 38 de lei. Libris are transport gratuit pentru orice comanda.

Puteti cumpara cartea si din libraria Bookcity.ro. Pretul ei este 38 de lei.

Titlu: Noaptea de Sanziene
Autor: Mircea Eliade
Domeniu: Fictiune, Literatura romana, Literatura Romana Clasica
Editura: Cartex 2000
Anul aparitiei: 
Tip coperta: Brosata
Format: 130x200
Numar pagini: 588






Comanda cartea

Despre cartea "Noaptea de Sanziene" 


Despre Mircea Eliade
Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București - d. 22 aprilie 1986, Chicago)[1], a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago... citeste toata biografia lui Mircea Eliade

fragment
- Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească...
- Nu înţeleg nimic, spusese ea. Nu înţeleg...
Tresări şi se smuci emoţionat de lângă fereastră. Mănuşile erau încă pe pat, aşa cum le lăsase. Le apropie o clipă de nări. Parcă n-ar fi ale ei, îşi spuse, nedumerit. Parcă n-ar fi parfumul ei...
Când îşi apropie bricheta ca să-şi aprindă ţigara, observă că ochii ei nu erau, cum crezuse, verzi; păreau aşa pentru că obrazul îi era pârlit de soare, dar culoarea ochilor era mai degrabă de un verde-deschis, bătut în aur. Gura foarte roşie şi dinţii prea albi, strălucitori, pe care-i descoperea cel mai sfios zâmbet, îi luminau şi mai mult figura.
- Te-am ascultat toată seara vorbind, începu Ileana jucându-se distrată cu bricheta, şi nu înţeleg de ce prelungeşti gluma. De ce nu mi-ai spus că eşti scriitor şi că te numeşti Ciru Partenie?...
El o privi încurcat, silindu-se să-i întoarcă zâmbetul.
- Nu-ţi puteam spune asta pentru că nu sunt scriitor şi mă numesc Ştefan Viziru. Foarte exact: Ştefan I. Viziru, căci pe tatăl meu îl chema Ioan...
Cu un gest scurt, Ileana îşi plecă fruntea. în clipa aceea Ştefan îşi aminti, dintr-o dată, fără nici un efort, ceea ce se trudise întruna să afle în ultimele zile: unde mai văzuse el acea culoare stranie de păr, care nu era nici neagră, nici albastră, nici argintie? Acum ştia: era culoarea unei specii rare de pansele, pe care o privise fermecat, când, copil, familia lui abia sosită în Capitală, fusese adus pentru prima oară în Cişmigiu. Descoperirea aceasta îl însenină.
- Sunt de-abia de câteva luni în Bucureşti, vorbi din nou Ileana. Nu cunosc aproape pe nimeni. Şi n-am citit nimic de Ciru Partenie. Auzisem vag despre el. Dar când am intrat în restaurant, am văzut cum te arăta cineva din ochi: „Uite şi pe Partenie, spunea. Mă mir că a călcat pe aici. Are probabil vreo întâlnire!..." Şi toată seara am observat cum te căutau, curioşi, atâţia ochi. Ai fost recunoscut, dragă maestre! Inutil să te mai ascunzi!...
Ştefan se mulţumi s-o privească, tăcând.
- Te-ai supărat, într-adevăr? continuă Ileana. Am auzit asta la uşă, intrând; a fost fără voia mea. Şi am fost destul de intimidată toată seara...

Comments